Plajă, soare, chestii din astea. Și eu cu
frate-miu Geo la Costinești, normal, la mare. Cu două minunate brunete tolănite
pe șezlonguri, cu piele arămie. Brunetele aveau pielea asta, șezlongurile nu mai țin minte cum erau. Dragoste mare, normal, ca la 20 de ani, cu multe
partide de sex, băutură și sex. Și cu două blonde superbe în partea cealaltă. Becks – blondele. Și
mult mai statornice în viața ambilor decât brunetele, dacă ținem cont că suntem
pe Becks și acum, iar brunetele s-au transformat, între timp, în nește neveste
odioase, mirosind a mâncare și a transpirație, grase de o sută de chile, iar
noi am rămas la fel de tineri și frumoși ca atunci. Dream on, ballerina girl,
că acuși se face dimineață…
Frână. Locomotiva înapoi, până la macazul cu
felinar roșu, aprins, dar ars…
Ne ducem noi ca flăcăii virili să înotăm în larg,
da nu în cine știe ce larg, ceva mai departe de geamandură. Acolo, iote fleoșc,
numai ce se îneca una, pe tăcute, așa de pe tăcute că eu nici nu am remarcat-o,
deși evenimentul cu pricina se desfășura la cinci metri. Strigă Geo: bă, hai
repede, că s-a scufundat donșoara de tot și înghite toată apa mării, rămânem
dreacu pe uscat și se bosumflă apoi brunetili la noi. K le-am dus pe o plajă
fără hidrateișăn. Buun. Cu toate filmele gen Baywatch în cap, mă transform în
hasselhofu domnișoarei înecăcioase și mă reped să o scot la liman. Geo, mai
dibaci, ajunge primul și o apucă de o aripă pe respectiva, de singura aripă
căreia i se mai vedeau vreo două pene din vârf. După care dispare și el brusc,
de parcă era concurs de scuba diving, finala pe înecatelea. Ajung și eu
imediat, o prind pe tanti de o mână, iar tanti îl lasă pe Geo și mă
îmbrățișează pe mine, atât de strâns încât, după trei secunde, vedeam și eu
fundul mării pe care numai ce i-l arătase virilului celuilalt. Înghit apă, mă
zbat, scap, ies la suprafață și încep să vomit, că mă înecam. Geo făcea și el
aceeași chestie mizerabilă. Păcat de banii dați pe bere, în pizda măsii, că
eram amândoi bugetari și, dacă nu era apa de mare, am fi vomitat cu dinții
strânși.
Locomotiva dă iar înapoi la curbă, iar noi sărim
iar, cu vitejia la jumătate, să o scoatem pe disperată. Dreacu, n-o avea și ea
un om, ceva? Găsim formula ideală, câte unul de fiecare mână, să nu ne poată
apuca. Ne scufundăm în continuare, de trei patru ori, băgându-ne în mă-sa
serialului și în ăia care scoteau, cu zâmbetul pe buze, câte două bunăciuni
deodată. În sfârșit, simțim nisipul sub picioare și ne umflăm piepturile, că
de, am fost eroii momentului și am readus unei familii muierea. Muierii îi sărise
sutienul, care părea acum o eșarfă spânzurată pe gât. La mal, stupiză. Nu tu
fotografi, nu tu interviuri. De fapt, nu tu nimic. Nimeni nu văzuse minunata
întâmplare. Bah, uite-l pe bărbată-su, sau boyfriendu, că grăbește să ne ajute.
Pe post de ”ai lăviu maicăl”, cetățeanul ne-a mulțumit cu un ”ce dreacu i-ați
făcut mă, ați pipăit-o?”. Femeia, calmă, a mai vomitat puțin, după care a
început să respire. Ne-a aruncat o privire tâmpă, după care s-a uitat, uimită,
la omul ei, cum îi aranja sutienul. Sprijinită de el, a plecat să își revină pe
cearșaf sau pur și simplu s-a dus dracu, iar eu și Geo am rămas obosiți, băuți
apă de mare și tâmpiți pe mal. La șezlong, bruneta mea s-a uitat cu ochii
încruntați, poate de la soare. ”am fost cu Geo să salvăm pe cineva de la înec”,
i-am spus. ”Bine”, a rămas ea încruntată. ”Hai, dă-mi cu ulei pe spate, că
aproape m-am ars.”
Așa am salvat-o pe una de la înec. Gloria, pouzele
și felicitărili, pe posturile străine, color și hașde, nu la Costinești. Plus
că noi eram de la țară…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu