Chemare
Hai să ne-nchidem într-un geamantan
și nimeni nu mai vină pe la noi,
să îl deschidem rar, din an în an
doar cât să intre una-două ploi.
Închiși, mă voi ruga la tine cu ardoare:
cedează-mi sufletul, să-l țin în mână,
sub ochii-avizi să se deschidă ca o floare
(atât cât merită privirea mea păgână).
În sânge simt cum naște o speranță
pentru un gând ce e și sacru, și profan.
Hai, te implor, oprește-ți o vacanță
și să ne-nchidem într-un geamantan...
Tu taci...
Și vara trece cu miros de alge,
valurile-mi sapă în
faleza inimii,
tu doar fumezi, vraja se sparge,
mi-arată viitorul
gri,
a fost iubire plus pedeapsă
dar love is blind
n-ai ce să faci
și curge sânge dintr-o coapsă
și din chitara mea...
tu taci...
Visând, învins
Așa m-a dovedit femeia, când eram
cu puterile lăsate pe la cămătari,
cu mâna peste ochi, să mă feresc
de strălucirea colților de fiară
dând fiori,
de focul mare și ceresc
simțit în piept
în creier
și în nări...
Așa m-a dovedit femeia, când eram
prin râpe căutând himera, printre oase
visând că îi alunec pe o coapsă
de mătase
și erau stânci și nu erau
nici ochi, nici îngeri
nici zidiri
de case...
......
Sângerând
de speranțe, încerc
să ies din ale sferei tale
porți.
Mă sfârtecai, eu admiram
ce fildeș alb aveai
în colți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu