Scormoneam după urmele-amintirii-n palat
murdar până la suflet de vise, de jar…
de dorul ochilor tăi verzi, mi s-a colorat
până şi băutura tare din pahar.
Parfumul tău, cu-acea aromă specială,
aromă de colţi albi de rechin ucigaş
a băgat pe loc toţi barmanii în boală
(aveam la gât eşarfa ta de oraş).
Tu eşti femeia pentru care-am vrut să mor?
tu umblai îmbrăcată în noapte şi-atât
cu săruturi pe tălpi, fluturi negri în păr…
tu spărgeai uşa minţii ca să-mi ţii de urât?
Şeful sălii s-a strâmbat. Că sunt beat şi să
plec.
Teatrul tău e închis, tu zâmbeşti din afiş,
băutura e verde (ochii tăi) şi mă-ntrec
vânători de vedete ce zâmbesc pe furiş…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu