Buget redus, Editura Paralela 45, 2002

Cină în doi  


Se lungise masa de atâtea speranțe
că putea să ospăteze o duzină de eroi;
între scaune erau spații pentru vacanțe
iar la capete, cu trupurile goale, noi.


Privim tăcuți la belșugul întins
cu trudă, ca pentru o aniversare;
tăcerea a înfulecat toate cuvintele...
adevărul, acum, ca o rană, ne doare.


Tu încerci să apuci ipotetica pâine,
eu ridic în aer un absent cuțit...
este grav momentul, căci ziua de mâine
astăzi, vai, niciunul nu ne-am amintit.


Oprește satul 


Uite, vezi că nu mai e nimeni prin sat?
copacii-au fost, cu toții, puși pe foc,
femeile sunt cu oamenii lor la arat
iar cântecele?... cântecele nu mai sunt deloc;
Ai grijă ce faci, ai grijă cum te miști,
și așa au rămas doar ruine
după război. Dacă strănuți mai tare, riști
să vezi imagini chiar și mai puține.
Ai grijă, satul e bătrân,
răsuflă greu - doar vezi - și nu se cade
să râzi de el. Ai trece de nebun,
de general jucând la pocker grade.
Mai bine-ai pune-o salcie plângătoare
și un castan. Și-ai face un copil.
Fă rost de-o față mai puțin nepăsătoare;
Oprește satul să se ducă la azil!...


Vis   


M-am visat, într-o noapte, pe post de schelet;
oasele îmi zornăiau umblând prin odaie
nici în ritm de tango, nici de menuet
ci într-un ritm de tablă sub ploaie.


Eram ca la un fel de bal mascat
travestit în propria moarte, agale....
”Ce natural e” - auzeam - ”Ce inspirat”
și îmi curgeau lacrimi din orbitele goale.


Ce să fac, la final, după valsul prin ceață?
peste gânduri se-aștern mii de frunze uscate,
vestiarele n-au nici costume cu viață
și nici vești de iubită, de părinte, de frate...