marți, 23 iunie 2015

Fata de pe strada Alunului

Iubeam o fată pe strada Alunului
îi duceam iriși, îmi făcea cafea la ibric
într-o primăvară mai albastră
ca nimic,
mâncam, amândoi, dintr-o supă la plic
ne căutam gurile și deveneam
mai păcătoși
mai mici
infimi
nimic…

Am stat, o vară-albastră, `n cada ei
dintr-o garsonieră-nchiriată
pe-Alunului, la catul doi,
ca noi, ca niciodată;
în cada ei fumam țigări de foi
mai scumpe ca orice
doar joi,
în cadă mai puteau să cadă ploi
și fulgere erau, jur, seara
ploile cădeau ca Niagara
înalte
puține
pe loc
deloc…

Ne mântuiam printr-un surâs
”dar face crucea mare” îmi spunea
pe-Alunului, la doi, când amețiți
și goi
cădeam într-o beție, un vârtej…

ah, ceasul bate ora bej
cascadele se-ntorc în munți
și părul argintiu pe tâmple…
eu mai vorbesc puțin, mai mut
mai mulg câte un vis cu ea
am dat țigările pe narghilea
ține mai mult, mai joi
decât am fost în stare să o țin
iubirea din Alunului
la doi…

joi, 18 iunie 2015

De ce își țuguiază femeile buzele când pozează pentru facebook?!

Dex: ȚUGUIÁ, țúgui, vb. I. Refl. A se ascuți, a se subția spre vârf; a se înălța ca un țugui.  Tranz. A strânge buzele, rotunjindu-le și întinzându-le înainte. 
          Nu știu la alții cum este, dar eu când mă  gândesc la... facebook, nu pot decât să îl compar cu o manea, cântată cu televizorul pe mute. Cu un concert nesfârșit de manele. Thanks, Doamne, că nu are și sonor... Aglomerație mare, fără sonor, cum spuneam, de fufe, tute, dive, haine, picioare, chiloți, mașini tunate, cocalari, puțoi, adidași. Intre ele, ca la reclamele din pauzele de la Taraf TV, feluri de mâncare, cafele, peisaje. Câte un concert simfonic postat de directorul filarmonicii, la care fufele dau like, să se vadă, ce dreacu, faptul că sunt și ele animale ale cetății. Mda… zilele trecute, o stimată domnișoară din prima categorie numai ce scria pe taraful teve al internetului că a fost la un concert Tchaikovsky. Doar că a scris Ceai Covschi. Tot e bine, se putea și din trei, să apară și schi-ul ca nume de compozitor. Dii, spre vârfu` Moldoveanu, că are peste 30 de centimetri ! Exact ca în bancul în care tipa, lăsându-se agățată în cârciumă, spune că o cheamă Carmen pentru că îi plac mașinile și bărbații (car și men). Eh, uneori se citește cum se scrie, alteori vara nu-i ca iarna. Nu am terminat bancul, scuze. Bărbatul, întrebat de agățata respectivă cum se numește, i-a răspuns, instantaneu, cu accent franțuzesc: Beaucourt.
          Buuun. Dacă încă mai sunteți, please, să mă lămurească cineva de ce muuulte femei își țuțulesc buzele spre cameră, mai-mai să înghită blițul. Facebook-ul s-a umplut de meduze mai rău decât marea din Mamaia spre sfârșit de sezon. Sau nu Mamaia, că acolo confuzia poate deveni majoră... Boticuri de liceene, boturi de respectabile mămici, toate cu ștampila rotunjită la maxim și, obligatoriu, dată cu ruj roșu aprins. Colagen, acid hialuronic, silicon, înțepătură de albină, bătaie de la hăndrălău, orice, însă, neapărat, buze uuuuumflate și țuguiate. Singura chestie care îmi vine în minte este aceea că respectivele și-ar poza, cu mare deschidere, propriul sex, doar să fie liker-ul sigur că se uită la nește femei adevărate. Cum însă nu se poate, și cum al doilea organ sexual al lor, care în rest se numește gură, se poate pouza, iacătă. De aici oftica bărbaților care au numa` o chestie de expus și ajung, ca să iasă în evidență, să poarte chiloții pe deasupra pantalonilor, ca maicăăl. Mai că-l regret pe defunctul meu profesor de română, Fulgeanu de la Brătianu, care nu se sfia să ne bată, să ne beștelească, dar să ne și laude când terminam de învățat câte un Luceafăr. Nu, nu Miron Cozma...

miercuri, 17 iunie 2015

Beție II

Te găsesc în pahar ca în rama oglinzii.
Când beau, îţi simt buzele întinse a sărut;
e luxul prim de a te vâna fără gloanţe,
biet vânător sub privirile pradei căzut.

Se îmbracă vara în culori fără viaţă,
numai poeţii spun că în câştig. Eu rezist;
cu paharul în mână şi umbra-ţi pe faţă
mă lovesc de pereţii coloraţi cu-ametist.

Nu se întoarce nimic, nici măcar cântecul
ce-a căzut în mijlocul pădurii odată;
tu căutai scăparea, eu vânam pântecul
care, surprinzător, s-a întors spre săgeată;

arcul s-a transformat dar în lemn de vioară.
Mi-ai cheltuit întreaga suflare din plămâni,
ai călcat peste cântec, ai zâmbit într-o doară
şi ai plecat, ca pradă, la vânători mai buni…

duminică, 14 iunie 2015

Beţie I

Scormoneam după urmele-amintirii-n palat
murdar până la suflet de vise, de jar…
de dorul ochilor tăi verzi, mi s-a colorat
până şi băutura tare din pahar.

Parfumul tău, cu-acea aromă specială,
aromă de colţi albi de rechin ucigaş
a băgat pe loc toţi barmanii în boală
(aveam la gât eşarfa ta de oraş).

Tu eşti femeia pentru care-am vrut să mor?
tu umblai îmbrăcată în noapte şi-atât
cu săruturi pe tălpi, fluturi negri în păr…
tu spărgeai uşa minţii ca să-mi ţii de urât?


Şeful sălii s-a strâmbat. Că sunt beat şi să plec.
Teatrul tău e închis, tu zâmbeşti din afiş,
băutura e verde (ochii tăi) şi mă-ntrec
vânători de vedete ce zâmbesc pe furiş…

duminică, 7 iunie 2015

Epigrame motorizate... din presa

Alain Prost a lansat Duster în România
                                      (Curierul Zilei, 19.03.2010)

Pentru Dusterul anost
au făcut ce nu te-aștepți:
l-au adus tocmai pe Prost
să se poată da deștepți


Șoferiță pe Trabant la 72 de ani
                                      (Obiectiv argeșean, 29.04.2011)

Femeia ce șoferește
din Trabant nu se urnește ;
cea care șoferă des
își permite Mercedes

Limuzine de lux la o înmormântare țigănească din Iași
                                      (Ziarul Profit, 13.05.2012)
 Lacrimile curg șiroi
bani se-aruncă la răscruce ;
zise unul din convoi :
”bă, da bine o mai... duce”

 Polițistă acuzată că a furat mașina soțului
                                      (Jurnalul de Argeș, 20.06.2012)

 Sunând la unu unu doi
ca să reclame hoața
și-a luat un mare tărăboi
(îi răspunsese soața…)


La Topoloveni, Boțârcă își face pistă de avioane
                           (Evenimentul muscelean, 04.12.2012)

Auzind de avion
și de  vrute și nevrute
au strigat de la balcon:
mă! băgați și… parașute?

joi, 4 iunie 2015

Curva dreacu

Vecinul de la țară și-a luat câine. O javră, curcitură de maidanez cu aurolac; se uită într-o parte, ciudat, nici nu știi dacă se uită la tine. Și javra are cam aceeași privire…
          Și-a luat câine de când l-a lăsat femeia, zice la toți. Și îl plimbă de pe la vreo zece dimineața până târziu, cât de târziu se face praf și, mai ales, găsește pe cineva să-i asculte povestea. Azi a găsit pe fraierul de mine.
          Că bagaboanta aia de Marina, deși învățătoare, i-a făcut ea ceva, farmece. ”Și io am iubit-o, a dreacu`, că la prima întâlnire mi-a dat cu paralizantu-n ochi, da după  aia ne-am înțeles bine. Da femeili e curve, dă-le în p. mea. Nici nu mă mai însor, ale dreacu ele… și să mă roage…”
          Mă uit la om și cred că o să  reușească să nu  se mai însoare. Stă numai beat, ce să îi mai trebuiască femei?... Stop now. Sorry. Story!
          Învățătoarea mergea cu copiii spre casă, la 12 ziua, când se termină orele. El a intrat cu bicicleta drept în grup (eram oleacă beat, da nu beaaat, așaaaa…), lovind vreo trei copii, după care, cuprins de un curaj nebun, s-a ridicat brusc și a luat-o în brațe pe donșoara, ba chiar i-a pus și o mână pe fund (nuștiu, da parcă a vrut ea, așa se uita la mine, a dreacu…). Respectiva a căutat ceva în geantă (am crezut că ruju, a dreacu…) și a scos, tremurând, pepper-spray-ul. Pe care i l-a dat, pe tot, în nas. ”Am căzut pe loc, să mor io, că și băusem. Am stat așa mort până la șapte seara, dă m-a trezit una la spital, a dreacu și-aia, și mi-a băgat și o injecție în cur, dă mă doare și acu.” Important este faptul că a băgat de seamă el că donșoara e, cumva, iubibilă rău, mai ales că a venit, seara, să vadă ce face. ”Să vezi picioare, frate, piz…ă dă femeie, a dreacu…” A doua zi – povestește - s-au întâlnit în curtea școlii. El a venit pe jos, să nu fie riscuri. Marina, învățătoarea, a fost drăguță cu el. El aproape treaz. A treia zi, la fel. ”Dă-o, frate, dreacu, mă vroia, că am avut și io femei la viața mea, nu una, și știu. Am avut păăă… ăăăăă, multe, nu mai știu”. Cert este că, după vreo trei întâlniri, toate în curtea școlii, tipa s-a sucit brusc. ”La treisuteșaiejdegrade, frate, înțelegi?” I-a explicat că, acum, că s-au cunoscut, și incidentul a fost aproape uitat, nu mai este nevoie să vină așa des la școală. Ba chiar îl roagă să nu mai vină deloc.

           A doua zi, tot satul știa că relația lor, minunată relație, se terminase. De o lună are câine și băutură gratis, de la toți, că l-a părăsit Marina. Toți îl compătimesc: uite-l bă pe-ăla pe care l-a lăsat învățătoarea. ”Cum, întreb eu, te-a părăsit, dacă nici nu ați fost împreună?” Îmi răspunde parcă șocat de prostia mea: ”Păi la cât am stat dă vorbă, trebuia să mă și ia, dă-o dreacu. Plus că  a venit după mine la spital. Curva dreacu. Am auzit că a f…t-o toți proștii ăia dă la școală, toți proștii ăia dă profesori. Cică are și copil cu unu. Curvă, frate, și io să o iubesc, auzi…Toți a f…t-o, mă auzi? Știu io sigur, ce dreacu… Cred că și copiii…”


          Cât a vorbit omul, am văzut, de vreo trei ori, care e asemănarea dintre bețiv și motocicletă: bagă suta în maxim trei secunde. M-am ridicat și am plătit butura. Lui i-am plătit un rând în plus. Nu cumva să mă conducă, el cu javra. Avea o uitătură ciudată, nici nu știai dacă se uită la tine. Și javra la fel…