Fata de pe strada Alunului

Iubeam o fată pe strada Alunului

îi duceam iriși, îmi făcea cafea la ibric

într-o primăvară mai albastră

ca nimic,

mâncam, amândoi, dintr-o supă la plic

ne căutam gurile și deveneam

mai păcătoși

mai mici

infimi

nimic…

Am stat, o vară-albastră, `n cada ei

dintr-o garsonieră-nchiriată

pe-Alunului, la catul doi,

ca noi, ca niciodată;

în cada ei fumam țigări de foi

mai scumpe ca orice

doar joi,

în cadă mai puteau să cadă ploi

și fulgere erau, jur, seara

ploile cădeau ca Niagara

înalte

puține

pe loc

deloc…

Ne mântuiam printr-un surâs

”dar face crucea mare” îmi spunea

pe-Alunului, la doi, când amețiți

și goi

cădeam într-o beție, un vârtej…

ah, ceasul bate ora bej

cascadele se-ntorc în munți

și părul argintiu pe tâmple…

eu mai vorbesc puțin, mai mut

mai mulg câte un vis cu ea

am dat țigările pe narghilea

ține mai mult, mai joi

decât am fost în stare să o țin

iubirea din Alunului

la doi…

Beție II

Te găsesc în pahar ca în rama oglinzii.

Când beau, îţi simt buzele întinse a sărut;

e luxul prim de a te vâna fără gloanţe,

biet vânător sub privirile pradei căzut.

Se îmbracă vara în culori fără viaţă,

numai poeţii spun că în câştig. Eu rezist;

cu paharul în mână şi umbra-ţi pe faţă

mă lovesc de pereţii coloraţi cu-ametist.

Nu se întoarce nimic, nici măcar cântecul

ce-a căzut în mijlocul pădurii odată;

tu căutai scăparea, eu vânam pântecul

care, surprinzător, s-a întors spre săgeată;

arcul s-a transformat dar în lemn de vioară.

Mi-ai cheltuit întreaga suflare din plămâni,

ai călcat peste cântec, ai zâmbit într-o doară

şi ai plecat, ca pradă, la vânători mai buni…

Îndemn

Ce să mai aştepţi omule, ce

să îţi spună guvernanţii că e bine

vezi şi tu că aur în buget nu e

sau se duce pe la cine ştie cine…

ce aştepţi, să îţi moară văzul de foame

aşteptând bogăţii şi căldură şi grâu?

paradisul este veşnic peste coame

între timp calul îţi mănâncă din frâu…

du-te, omule, şi seamănă ogorul

chiar nu vezi că zeii sunt cu faţa la zid,

oile se droghează, uitate de păstorul

care-a plecat să se înscrie în partid?!...

Zile

Sunt zile în care nu te fereşti de săgeată,

sunt zile în care aştepţi zvârcolirea

şi plugul să-ţi are prin venele vechi,

în care inima se zbate la vedere

precum ceasornicul din turn

şi eşti şi tânăr şi bătrân,

săgeată

ţintă

şi durere…

Caii negri

Arunc din nou  cu zarul necâştigător,

contoare-nvârt, bezmetice, degeaba;

plecând cu diligenţa fără călător,

de plictiseală, caii-şi scuză graba.

Zâne perverse îmi dansează-n gene

un dans erotic nemaiîntâlnit

„vino cu noi, eşti singur” – spun alene

oglinzile mi-arată că-am albit.

Și mă arunc spre ţara nimănui,

privirea s-a uscat de căutare

de dor mă-ascund şi mă agăţ în cui

cu cerul la un metru sub picioare…

Cum după muncă vine şi răsplata

singurătatea-am început s-o treier,

mă-mprăştii singur, mă strâng cu lopata

şi caii negri-mi sunt bucăţi din creier…