Stare
Sunt plin de cucuie, deși nu se văd
orbecăind prin labirintul vieții;
sunt un fluture de noapte, prăpăd,
lovindu-se cu capul de toți pereții.
Am ajuns să mă simt ca un inorog
împungând frunzele toamnei, pesimist;
o cămașă de forță, la comandă, vă rog
aduceți-mi, altfel nu mai rezist.
Am pierdut permisul și harta și cheia;
grav e însă faptul că nu știu nici drumul,
pleacă-n țări mai calde, în voiaj, ideea,
ard serele minții, eu cultiv tot fumul...
Crăciun, cândva
Eram ajuns, dar încă mă grăbeam
prin ziduri și prin taine
prin plângeri
când poduri vechi se ridicau în urmă
când rătăceau familii
și case
și îngeri,
era o iarnă-așa, a nu știu cui
cu jaluzele trase peste ceruri
de nu știau nici urșii unde-i stâna,
de nu știa nici Moșul
al cui mai este carul
de-i al lui...
Eram ajuns, era o iarnă-așa
că nordul însuși rătăcise nordul,
când clopotele mari vesteau o taină;
era o zi, o zi de libertate
când armăsarii se suiau
pe șa...
Noapte la munte
Ploaia țipă tăcut. Îi răspunzi cu surâsul
ce luminează norii și ridică ceața.
Prima noapte la munte. Primul răsărit. Apusul...
Ne ghemuim sub o iubire mare cât viața.
Singurătatea ne moare sub ochii avizi,
ochi de copil privind o moarte fericită,
singura poate... tu știi că poți să cuprinzi
în ochii-ți verzi o zare nemaipomenită?
Noaptea, binecuvântată de Cineva de sus
se transformă în fluturi ce ne mângâie pielea.
Ți-aș scrie o carte pentru ce mi-ai adus,
o carte de raze... Adu-mi cuvintele `celea...
Așa și așa
Se varsă toamna pe mine. Se varsă
toată. Vai, o să mă păteze și nu se ia,
o să mă păteze... vai, cineva
sau ceva o să-mi moară în ochi
și cineva
sau ceva
o să mă lovească
în loc să mă
binecuvânteze.
Se varsă toamna pe oameni. Se varsă
toată. Vai, fețele ni s-au îngălbenit
ca frunzele - sau invers - și nu se ia
și s-ar putea să ne treacă
sau ba,
doar soarta știe ce va veni,
prin ce războaie ne va mai purta
ne va mai muri
așa-și-așa...
așa-și-așa...
Fugă de ghiftuire
M-aș duce să trăiesc în rezervație
ca să primesc din toate doar puțin,
la porție, la lingură, la rație.
m-am săturat să am paharul plin!
Dacă-aș primi o brumă de cuvinte,
doar câteva, mustind de conținut,
să le sărut, să le-nfloresc în minte
de lipsuri pana, mintea s-o ascut,
cu ele și cu matematica și multe
poate-aș reuși să descopăr binomul
acelui cântec pe care să-l cânte
și animalele, și iarba, omul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu