Mercedesul gras

Am cumpărat, pe la sfârșitul lui 2013, un Mercedes. CLK 200 Coupe. Adică mașină de fițe, monșer. Doar că nu am luat-o de fițe, ci de nevoie. Mergând tot mai mult cu mașina, piciorul stâng, rupt în adolescență în două locuri, din motive de schiuri în picioare fără cap deasupra, a început să doară, și el, tot mai mult. Toamna și iarna, cel puțin, fără vacanțe. Așa că, atunci când un prieten de la Finanțe m-a sunat să îmi spună că  are o mașină cu transmisie automată de vânzare, la licitație, la preț mic, am ciulit urechea. Am văzut Mercedesul la vreo săptămână după ce îl plătisem, 11.000 lei cu TVA inclus. Frumos, dar nu prea. Fabricație 2001, de. Caroseria un pic ruginită, vopseaua un pic sărită, roțile un pic tocite (un pic mai mult), motorul un pic obosit după cei 200 și de mii la bord. În fine, cutia automată a mers extra, așa încât nimic de zis. Am mai vopsit-o, am mai schimbat roțile, una-alta. Lui Alex, piciu` nostru, i-a plăcut de la început, pentru că era în două uși, iar pe fund scria Kompressor. Adică ceva tehnic mișto, fără să fi știut vreodată, clar, ce. Și faptul că putea ajunge, pe Autostradă, în câteva secunde, la 200 la oră. Cum spuneam, chestia aia, Kompressor.

          După câteva luni de navetă, zi de zi, dimineața, la școală, Alex mi-a servit-o cu nonșalanța celor opt ani ai lui: bă` tati, să știi că tu și mașina ta vă potriviți la fix. Sunteți două rable, cu pielea ruptă, cu muzică veche (disco). Dar încă vă mișcați binișor…

          Inițial l-am înjurat, printre dinți, de mă-sa. Încet, să nu mă  audă. Nu de frica lui, însă dacă m-ar spune mă-sii… Apoi, privind la silueta felină a CLK-ului din curte, m-am simțit ceva mai bine. Oglinda din baie mă arăta însă ca pe un IMS, așa că mi-am luat adidașii, la 11 noaptea, și am ieșit să alerg pe aleea din față. Să arăt ca un coupe, să mă identific cu mașina de adolescent întârziat pe care o conduc. Imediat, câinii vecinului au dat în criză de nervi, simțind mișcare. După cinci secunde, a apărut și vecinul, luminându-mă, aproape ostentativ, cu o lanternă smulsă parcă din nocturna de la Steaua. Am făcut stânga-mprejur în casă, cu maxim două calorii arse. Mai mult pârlite…

          Oglinda din baie a întors privirilor același IMS. Alex, venit să se spele pe dinți de culcare, m-a întrebat ce am cu oglinda. Vreau să verific dacă arăt ca Mercedesul nostru, i-am răspuns. Da, a zis el, cu clăbucii de pastă în gură. Semeni. Tu ești Mercedesu` gras…